Nucul în sărbătoare

Ce greu în asemenea vremuri toride fără el. Uneori, mi se pare că-l aud cum respiră în locul meu, fără să știu, și vântul printre... Știu că nu vei citi cu milă poemul... Cu greu a prins viață. Citește-l, te rog. Poate că-l vei ține de mână câteva clipe, răsfățându-l cu o atingere tandră și un zâmbet. Mulțumesc.

C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: În locul meu 

Publicat pe 4 august 2025 de Liviu Antonesei

Nucul

n-a mai așteptat ploaia de vară –
cum o făcea de obicei,
cu frunzele întinse ca niște palme
îndreptate spre cer,
ca și cum ar fi vrut să ne țină
pe toți acolo, strâns,
într-o sărbătoare care nu se mai sfârșea –
împotriva îndoielii,

n-avea cum să fie liniștit,
nici cu toamna care venea prea devreme,
nici cu furiile
care mușcau din rădăcini
în timp ce aduna
tot cântecul frunzelor –
mereu același,
mai cu suflet decât sufletul meu,
mai de vară decât vara însăși.

strălucea, uneori, în tăcere,
de-a lungul timpului,
printre ierburi.

îl simt și acum,
cu trupul gol,
respiră în locul meu,
adie vântul printre lucruri
care nu mai au nume.

îl aud –
mai cu cântec cântecul lui,
mai cu miez
decât orice cuvânt

prezent în absența unui
punct de sprijin – o lume în care
să-mi fie toate la un loc – până și amintirile,
un lung foarte lung timp de iubire
și nimic altceva
nu-și mai are locul
în acest poem.

Eli Gîlcescu
28-29 iulie 2025