Până aici împreună
Pădurea nu s-a întors. Dar... În urme. În carte. În suflet. Și în cei șapte puieți... În lumină. Există. Eli Gîlcescu 12 iun. 26
Postări
Vremea luminii
CIULINUL explorează memoria afectivă și istorică a unor lumi rurale și familiale, traversate de rupturi, pierderi și transformări. Cartea se construiește prin recuperarea discretă a amintirii și pe așezarea acesteia într-un spațiu al înțelegerii și al continuității. Textele urmăresc fragmente de viață, relații de familie, copilărie și bătrânețe, în care timpul nu apare liniar, ci ca o revenire constantă asupra acelorași locuri și oameni, priviți din perspective diferite. CIULINUL propune o formă de memorie care nu condamnă, păstrează; nu închide, lasă deschisă posibilitatea unei împăcări târzii între trecut și viitor. Gestul final al cărții este unul de plantare simbolică: transformarea durerii în continuitate, creștere și lumină. Drum bun, Ciulinule! Ai crescut din rădăcini adânci. Acum e vremea luminii. Elisabeta Gîlcescu 21 Mai 2026
Nu știam că-mi lipsește
mirosul ușor prăfuit al cărților, foșnetul filelor care n-au fost răsfoite de mult, lumina care cade altfel pe titlurile cunoscute. peste pagini vechi pe un drum știut doar de ea o simt când vine din penumbră , mă las dusă de ea acolo unde scrisul meu se naște greu dar odată născut – de neuitat e acel zid invizibil dintre „cine scrie” și „cine vede cu adevărat” – acea lumină mică, de păstrat pentru iernile tăcute cheamă, răscolește sufletul. Eli Gîlcescu 11 febr. 2026