Triptic: Absențe, Dor, Zbor
1. În absența unui sens cândva îmi spuneai tot într-o clipă plângeam fără să se afle alergai spre mine desculț 2. Parcă ar fi Cu urme de dor pe frunte, o tăcere largă hrănea anul întâi de minune cu amintiri ca o legănare de vară, într-un joc numai al nostru. În clipele mele buimăcite de oboseală, de nori grei, gata să mă strivească, încă te văd. Te aud. Chiar dacă timpul m-a oprit să rătăcesc căutându-te în fiecare an de minune. 3. O lume în zbor Între cer și pământ, neștiind de sine, dansează în zbor doar vântul – iute, amenințător, îl prinde, îl ridică, mai aproape de nori. Pentru câteva secunde îl ține în loc, ca o promisiune fără cuvinte. Pământul se face mic, verde și cald, ca un început uitat. O privire în jur – o secundă palpitantă, plină de umbre care nu se văd, rămase doar în tăcerea dintre cer și vânt. Eli Gîlcescu din Ciulinul , 2026