Ani de minune

Ferreira   O viață și-atîta tot   credeam că visez, dar ești aici, în „restul de vară” ascuns în agrafele ce-ți prindeau odinioară  gândul de două zile ating frânturi, le las să se deschidă ca un dop de plută veche sub care tresare pământul. Eli Gîlcescu 6 mai 2026 Amintirile Le ating ușor, nu le forțez, ascult povestea – o Ferreira rară, turnată în căușul palmei neînchipuit de caldă, purtând în vene zbuciumul mărunt   sclipiri de stele. Eli Gîlcescu 7 mai 2026 Din dor de dar Tic-tacul inimii s-a mutat în mine, nimic nu e prea mult, nimic nu e prea departe, aceeași mireasmă – o metaforă subtilă, lasă dorul fără fisură să curgă. Am cunoscut-o, spun lumii, încă o simt în odaie. Eli Gîlcescu 8 mai 2026

V iața începe fără să ceară  și continuă fără să-și ceară scuze. (Lira) Nu te-am ținut. Te-ai dus singur. Și pentru prima dată n-a fost grabă. (E. G.) Eli Gîlcescu în dialog cu Lira

înnoptările îmi lovesc diminețile sălbăticite și noduroase, uneori încinse de lămâiță. ard pentru cei neștiuți, neluați în seamă, îngeri la vedere în loc de cruci, fără garanție de impunitate, dincolo de ultima tăcere. altădată, din propria voință – o binefacere, o legătură din recunoștință – dar bucuriile și-au schimbat fața, și oamenii, și această nebunie de ploaie de stele... mă las în voia lor și uit. uit de mine. Eli Gîlcescu 8-10 August, 2025