În bucătărie, borcanele s-au așezat cuminți pe rafturi: jeleul strălucește, siropul de struguri are adâncimea toamnei, iar comina își pregătește tăcută drumul spre oțet. Via mea, cu toată generozitatea ei, a devenit daruri pentru iarnă și pentru prieteni. În paralel, poezia mea a fost „culeasă” în Cercul Poeților Apăruți. Acolo, în loc de borcane, am simțit rafturi de priviri și inimi deschise. Rând pe rând, s-au așezat semne prețioase: „ vraja de cristal ” de la Camelia, „ curajul frumuseții ” de la Liviu Antonesei, drumul creșterii din vioară în vioară , văzut tot de Camelia, urările calde ale Adelei și aprecierea prietenilor C.P.A. E o dublă recoltă: dulcețurile viei și dulceața vorbelor. Un semn bun – că există un loc unde natura, muzica și poezia se recunosc una în alta. Elisabeta Gîlcescu – Călătorie în cinci părți (2) Eli Gîlcescu 1 oct. 25