Un azi viu și blând
Nu mulțimile contează, ci oamenii care rămân aproape, chiar și când se așază tăcerea între noi. Am parcurs împreună cu Ioana un drum al poeziei și al prieteniei, cu pași potoliți și priviri care s-au întâlnit firesc. Ne-am zâmbit, ne-am ascultat, iar apoi ne-am citit una alteia, ca și cum timpul ne-ar fi dat voie, pentru câteva ore, să respirăm același vers. De mâine, ea va citi Revelații 77. Vremuri reci , iar eu voi citi Cuvinte pentru păsări rare . Poate de aceea privesc cu atenție la poemele celorlalți: pentru că am învățat că apropierea adevărată începe în tăcere, în ascultare și în felul în care ne aplecăm asupra cuvintelor. Eli Gîlcescu