Ani de minune

În bucătărie, borcanele s-au așezat cuminți pe rafturi: jeleul strălucește, siropul de struguri are adâncimea toamnei, iar comina își pregătește tăcută drumul spre oțet. Via mea, cu toată generozitatea ei, a devenit daruri pentru iarnă și pentru prieteni. În paralel, poezia mea a fost „culeasă” în Cercul Poeților Apăruți. Acolo, în loc de borcane, am simțit rafturi de priviri și inimi deschise. Rând pe rând, s-au așezat semne prețioase: „ vraja de cristal ” de la Camelia, „ curajul frumuseții ” de la Liviu Antonesei, drumul creșterii din vioară în vioară , văzut tot de Camelia, urările calde ale Adelei și aprecierea prietenilor C.P.A. E o dublă recoltă: dulcețurile viei și dulceața vorbelor.  Un semn bun – că există un loc unde natura, muzica și poezia se recunosc una în alta. Elisabeta Gîlcescu – Călătorie în cinci părți (2)   Eli Gîlcescu 1 oct. 25

Cu urme de dor pe frunte, o tăcere largă, fără pereche, hrănea cu sudoare anul întâi de minune cu amintiri cu tot, ca o legănare de vară, într-un joc numai al nostru, fără pretenția unor congratulări la vedere sau la întrecere cu păsările cerului și rațele pinguin, cu pisoii vioi, cu laurii fiecărui zâmbet lipsit de griji, când ne adunam cântecele și poveștile lăsate pe leagănul copilăriei.   Cât de mult trebuie să te bucuri, numai gândindu-mă, îmi găsesc refugiul în clipele mele, buimăcite de oboseală, de zgomot și arșiță, de nori mari, grei, gata să mă strivească.   Încă te văd. Te aud. Chiar dacă timpul m-a oprit. Să rătăcesc, căutându-te în fiecare an de minune.   Eli Gîlcescu 15 iulie 2025