O zi neîntâmplătoare. O zi cu lumină aparte
Un interludiu în întâmpinare pentru ziua fiicei mele Uneori viața așază lucrurile în vecinătăți care mă emoționează. Le simt ca pe o sărbătoare. În aceeași zi se întâlnesc două creații foarte diferite ale vieții mele: copilul devenit om; manuscrisul devenit carte. Una are propriul ei drum în lume. Cealaltă este pe cale să și-l înceapă. Iar pentru mine, care am dedicat al șaselea volum – Revelații 77. Vremuri reci – copiilor mei, parcă există o continuitate frumoasă între toate aceste momente. Și cred că acesta este un dar frumos pentru o mamă. Într-o clipă, toate datele și toate cărțile au făcut un pas înapoi și a rămas o scenă foarte simplă: o mamă și o fetiță. Și poate că acesta este unul dintre marile adevăruri ale timpului. Număr anii, volumele, lansările, manuscrisele. Dar memoria sare peste toate și se oprește într-un loc neașteptat: „O trăgeam de codițe.” Poate de aceea mă emoționează atât de mult. Pentru că CIULINUL vorbește mult despre memo...