Jurnal dulce


În bucătărie, borcanele s-au așezat cuminți pe rafturi: jeleul strălucește, siropul de struguri are adâncimea toamnei, iar comina își pregătește tăcută drumul spre oțet. Via mea, cu toată generozitatea ei, a devenit daruri pentru iarnă și pentru prieteni.

În paralel, poezia mea a fost „culeasă” în Cercul Poeților Apăruți. Acolo, în loc de borcane, am simțit rafturi de priviri și inimi deschise. Rând pe rând, s-au așezat semne prețioase: „vraja de cristal” de la Camelia, „curajul frumuseții” de la Liviu Antonesei, drumul creșterii din vioară în vioară, văzut tot de Camelia, urările calde ale Adelei și aprecierea prietenilor C.P.A.

E o dublă recoltă: dulcețurile viei și dulceața vorbelor. 
Un semn bun – că există un loc unde natura, muzica și poezia se recunosc una în alta.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nucul în sărbătoare

Ce greu în asemenea vremuri toride fără el. Uneori, mi se pare că-l aud cum respiră în locul meu, fără să știu, și vântul printre... Știu că nu vei citi cu milă poemul... Cu greu a prins viață. Citește-l, te rog. Poate că-l vei ține de mână câteva clipe, răsfățându-l cu o atingere tandră și un zâmbet. Mulțumesc. C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: În locul meu  Publicat pe 4 august 2025 de Liviu Antonesei Nucul n-a mai așteptat ploaia de vară – cum o făcea de obicei, cu frunzele întinse ca niște palme îndreptate spre cer, ca și cum ar fi vrut să ne țină pe toți acolo, strâns, într-o sărbătoare care nu se mai sfârșea – împotriva îndoielii, n-avea cum să fie liniștit, nici cu toamna care venea prea devreme, nici cu furiile care mușcau din rădăcini în timp ce aduna tot cântecul frunzelor – mereu același, mai cu suflet decât sufletul meu, mai de vară decât vara însăși. strălucea, uneori, în tăcere, de-a lungul timpului, printre ierburi. îl simt și acum, ...
Citiți mai multe