Triptic: Absențe, Dor, Zbor

1. În absența unui sens

cândva
îmi spuneai tot

într-o clipă
plângeam

fără să se afle
alergai spre mine
desculț

2. Parcă ar fi

Cu urme de dor pe frunte,
o tăcere largă hrănea
anul întâi de minune
cu amintiri ca o legănare de vară,
într-un joc numai al nostru.

În clipele mele
buimăcite de oboseală, de nori grei,
gata să mă strivească,

încă te văd.
Te aud.

Chiar dacă timpul m-a oprit
să rătăcesc
căutându-te în fiecare an de minune.

3. O lume în zbor

Între cer și pământ,
neștiind de sine,
dansează în zbor doar vântul –
iute, amenințător,
îl prinde, îl ridică,
mai aproape de nori.

Pentru câteva secunde
îl ține în loc,
ca o promisiune fără cuvinte.

Pământul se face mic,
verde și cald, ca un început uitat.

O privire în jur –
o secundă palpitantă,
plină de umbre care nu se văd,
rămase doar în tăcerea dintre cer și vânt.

Eli Gîlcescu
din Ciulinul, 2026