Ani de minune

Un salt dinspre trecut spre viitor O carte există mult înainte de a fi tipărită. Există în nopți de îndoială, în dimineți de revelație, în pagini rescrise și în poeme abandonate. Dar la un moment dat apare ceva nou: începe să capete chip. Coperta, ISBN-ul, codul de bare – lucruri aparent tehnice – sunt, de fapt, semnele că manuscrisul trece din lumea intimă a autorului în lumea cititorilor. A pornit dintr-o rană, dintr-o nedreptate, dintr-o istorie de familie, din acte vechi și întrebări fără răspuns. Dar pe parcurs s-a transformat. Nu a rămas o carte despre pierdere. A devenit o carte despre memorie, demnitate și continuitate. Și bănuiesc că atunci când voi ține primul exemplar în mână, nu mă voi gândi doar la acea dimineață. Îmi voi aminti și de actul din 11 februarie 1938; de „H-ul mare” și   pădurea care nu uită; de tripticul de final și coperta care nu voia să se lase găsită; de cei șapte puieți care s-au prins și clipa în care am înțeles că nu mai am nimic de adăugat. Aceea ...

pleacă în lume cu rădăcini atât de adânci încât poate privi liniștit spre viitor. Nu se întâmplă în fiecare zi să văd cum o carte purtată ani de-a rândul în suflet începe să capete chip.  Are copertă, cod de bare... Iar când voi ține primul exemplar în mână,  cred că îmi voi aminti de dimineața aceea în care am scris:        În luna de moarte și viață,      ciulihoaia devine din nou un ciulin nobil.   Poate că acela a fost unul dintre primele saluturi ale cărții către lume.   Eli Gîlcescu