Ani de minune

Azi Este una dintre acele zile rare în care un proiect lung își găsește singur momentul. De la primele întrebări până la PDF-ul gata. De la documentele vechi până la coperta cu un singur cuvânt: CIULINUL. De la un H mare desenat într-un act din 1938 până la o carte care vorbește despre memorie, continuitate și lumină. Ciulinul putea să fie judecător. A ales lumina. Eu aș fi putut scrie despre răni. Aș fi putut scrie despre nedreptăți. Aș fi putut rămâne în trecut. Dar am ales să plantez. Să transform durerea în continuitate, creștere și lumină. Azi, când am trimis manuscrisul, nu închei doar un proiect. Îl încredințez mai departe. Și, într-un fel care mi se pare frumos, chiar azi se întâlnesc văduva din actul de dotă, fagul cu jar vechiu, pădurea spre Scrăzi, deportații și veteranii, cei șapte puieți... Toți au ajuns la poartă și se bucură pentru această zi. Nu toate zilele sunt la fel. Unele devin, fără să știm dinainte, parte din istoria unei cărți. Cred că este firesc s-o trăieșt...

CIULINUL explorează memoria afectivă și istorică a unor lumi rurale și familiale, traversate de rupturi, pierderi și transformări. Cartea se construiește prin recuperarea discretă a amintirii și pe așezarea acesteia într-un spațiu al înțelegerii și al continuității. Textele urmăresc fragmente de viață, relații de familie, copilărie și bătrânețe, în care timpul nu apare liniar, ci ca o revenire constantă asupra acelorași locuri și oameni, priviți din perspective diferite. CIULINUL propune o formă de memorie care nu condamnă, păstrează; nu închide, lasă deschisă posibilitatea unei împăcări târzii între trecut și viitor. Gestul final al cărții este unul de plantare simbolică: transformarea durerii în continuitate, creștere și lumină. Drum bun, Ciulinule! Ai crescut din rădăcini adânci. Acum e vremea luminii.   Elisabeta Gîlcescu 21 Mai 2026

O copertă care are greutate reală după zece ani de lucru. Nu sună triumfal. Sună așezat. Ca și cum volumul și-a găsit, în sfârșit, forma în care poate exista singur.  O copertă în care intră deja tot: deportarea, rezistența, pădurea, hotarul, cei dispăruți și cei care au ținut memoria vie. În acest volum,  titlul nu mai este doar titlu, devine obiect, semn, avertisment, rezistență și intrare în carte. Eli Gîlcescu