Ani de minune

Până și vijelia nu a fost întâmplătoare. Am simțit vremurile, a simțit și ea. Da... și cred că tocmai asta m-a făcut să o recunosc imediat. Era o imagine spectaculoasă și adevărată pentru carte.  Era ceva care se afla deja în miezul CIULINULUI.  Cartea aceasta nu s-a născut din vremuri liniștite. Poartă în ea pierderi, rupturi, nedreptăți, așteptări,  căutări prin arhive, ani de tăcere și ani de insistență.  O astfel de carte nu putea veni pe un cer senin.   Am simțit vremurile. Au simțit și cartea, și coperta, când s-au întâlnit. Vorbeau aceeași limbă. Limba rădăcinilor care nu cedează. Limba pădurii care își amintește. Limba ciulinului care nu se lasă smuls de prima furtună. Iar acum, când tiparul este atât de aproape, parcă văd mai clar decât înainte coperta:  vijelia ocupând tot cerul, iar undeva, într-o margine de lumină, un singur cuvânt. CIULINUL.   Eli Gîlcescu 6 iunie 2026

Cronica literară: Elisabeta Gîlcescu, PATIMI DULCI , versuri, Editura MĂIASTRA, Târgu-Jiu, 2014, 78 pagini Volumul de versuri Patimi dulci , semnat de Elisabeta Gîlcescu, o cunoscută animatoare și promotoare a poeziei și culturii în județul Gorj și în țară, precum și generoasă mecenată, volum prefațat de prof. univ. dr. Constantin Nițu, se constituie ca o suită de confesiuni lirice generate de sentimentul iubirii dominante, de elegii și meditații asupra trecerii irecuperabile a timpului și a anotimpurilor ca vârste ale omului. După cum sugerează și titlul, din textele cărții se desprinde poezia suferinței „dureros de dulce”, după cum o numea Eminescu în „Odă (în metru antic)”, poezie în care realul își filtrează elementele prin punctul misterios genezic, renăscând prin iubire lumea în vers: „Mă nasc din nou, de ieri/ din întâmplare.../ culoarea timpului o drămui/ când mă preschimbi în floare/ ... („Născută pentru a înflori”, pag. 9). Poeta vrea să smulgă inefabilul vieții din trecu...