Până aici împreună
În urme.
În carte.
În suflet.
Și în cei șapte puieți...
În lumină.
12 iun. 26
Râu de liniști
Râu de Mori azi, 29 oct. 2025 Eli Gîlcescu
Postări populare de pe acest blog
O revelație
Pentru o vreme sau de ce nu pentru mai multă vreme mă răsplătește în tăcere Eli Gîlcescu 15 Iulie 2024, Burlington
Nucul în sărbătoare
Ce greu în asemenea vremuri toride fără el. Uneori, mi se pare că-l aud cum respiră în locul meu, fără să știu, și vântul printre... Știu că nu vei citi cu milă poemul... Cu greu a prins viață. Citește-l, te rog. Poate că-l vei ține de mână câteva clipe, răsfățându-l cu o atingere tandră și un zâmbet. Mulțumesc. C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: În locul meu Publicat pe 4 august 2025 de Liviu Antonesei Nucul n-a mai așteptat ploaia de vară – cum o făcea de obicei, cu frunzele întinse ca niște palme îndreptate spre cer, ca și cum ar fi vrut să ne țină pe toți acolo, strâns, într-o sărbătoare care nu se mai sfârșea – împotriva îndoielii, n-avea cum să fie liniștit, nici cu toamna care venea prea devreme, nici cu furiile care mușcau din rădăcini în timp ce aduna tot cântecul frunzelor – mereu același, mai cu suflet decât sufletul meu, mai de vară decât vara însăși. strălucea, uneori, în tăcere, de-a lungul timpului, printre ierburi. îl simt și acum, ...
Poemul este un P.P. Scriptum. O însemnare de prag. Aproape o inscripție.
RăspundețiȘtergereAnonim:
RăspundețiȘtergereAcest poem restrâns și profund de Eli Gîlcescu marchează o transformare, mutând o absență fizică într-o prezență eternă, spirituală și naturală. Textul explorează ideea că memoria și viața continuă prin urme, scris și renaștere, culminând cu certitudinea existenței în lumină.