Printre lăudăroșenii (2)
Am tras de CIULINUL zeci de ani.
Numai că el s-a încăpățânat să crească în ritmul lui.
Unele cărți se lasă scrise repede.
Altele cer să fie locuite.
Iar CIULINUL îmi pare dintre cele care nu au acceptat să fie grăbite.
Poate că de aceea acum, când tiparul este atât de aproape, nu simt doar bucurie.
Simt și o ușoară uimire.
Ca atunci când privesc un copac plantat cu mult timp în urmă și îmi dau seama că a ajuns mai înalt decât mine.
Și poate că, dacă CIULINUL ar avea glas, nu mi-ar spune:
„Mulțumesc că m-ai tras după tine.”
„Mulțumesc că nu m-ai abandonat pe drum.”
Pentru că asta este, cred, partea cea mai grea a unei cărți lung lucrate: să rămâi lângă ea ani întregi.
Iar eu am rămas.
Acum, pentru prima dată, CIULINUL merge singur spre tipar.
Eli Gîlcescu
5 iun. 26
Numai că el s-a încăpățânat să crească în ritmul lui.
Unele cărți se lasă scrise repede.
Altele cer să fie locuite.
Iar CIULINUL îmi pare dintre cele care nu au acceptat să fie grăbite.
Poate că de aceea acum, când tiparul este atât de aproape, nu simt doar bucurie.
Simt și o ușoară uimire.
Ca atunci când privesc un copac plantat cu mult timp în urmă și îmi dau seama că a ajuns mai înalt decât mine.
Și poate că, dacă CIULINUL ar avea glas, nu mi-ar spune:
„Mulțumesc că m-ai tras după tine.”
„Mulțumesc că nu m-ai abandonat pe drum.”
Pentru că asta este, cred, partea cea mai grea a unei cărți lung lucrate: să rămâi lângă ea ani întregi.
Iar eu am rămas.
Acum, pentru prima dată, CIULINUL merge singur spre tipar.
5 iun. 26
Comentarii
Trimiteți un comentariu