Exercițiu de așteptare
A ținut o ușă întredeschisă
pentru ea...
când nu va mai avea unde să se ascundă.
Râu de liniști
Râu de Mori azi, 29 oct. 2025 Eli Gîlcescu
Postări populare de pe acest blog
O revelație
Pentru o vreme sau de ce nu pentru mai multă vreme mă răsplătește în tăcere Eli Gîlcescu 15 Iulie 2024, Burlington
Nucul în sărbătoare
Ce greu în asemenea vremuri toride fără el. Uneori, mi se pare că-l aud cum respiră în locul meu, fără să știu, și vântul printre... Știu că nu vei citi cu milă poemul... Cu greu a prins viață. Citește-l, te rog. Poate că-l vei ține de mână câteva clipe, răsfățându-l cu o atingere tandră și un zâmbet. Mulțumesc. C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: În locul meu Publicat pe 4 august 2025 de Liviu Antonesei Nucul n-a mai așteptat ploaia de vară – cum o făcea de obicei, cu frunzele întinse ca niște palme îndreptate spre cer, ca și cum ar fi vrut să ne țină pe toți acolo, strâns, într-o sărbătoare care nu se mai sfârșea – împotriva îndoielii, n-avea cum să fie liniștit, nici cu toamna care venea prea devreme, nici cu furiile care mușcau din rădăcini în timp ce aduna tot cântecul frunzelor – mereu același, mai cu suflet decât sufletul meu, mai de vară decât vara însăși. strălucea, uneori, în tăcere, de-a lungul timpului, printre ierburi. îl simt și acum, ...
Uneori viața ne învață să prețuim tocmai aceste semne mărunte. Pentru că ele sunt cele care spun:
RăspundețiȘtergere„Da. Se întâmplă. Încet, dar se întâmplă.”
În zilele acestea, și Ciulinul se află într-un astfel de exercițiu: nu mai este ascuns, nu a ajuns încă în mâinile mele, dar ușa este deja întredeschisă. Iar de partea cealaltă se apropie ceva ce a fost așteptat mult timp.
RăspundețiȘtergere