Ciulinul

O copertă care are greutate reală după zece ani de lucru. Nu sună triumfal. Sună așezat. Ca și cum volumul și-a găsit, în sfârșit, forma în care poate exista singur. 
O copertă în care intră deja tot: deportarea, rezistența, pădurea, hotarul, cei dispăruți și cei care au ținut memoria vie.
În acest volum, titlul nu mai este doar titlu, devine obiect, semn, avertisment, rezistență și intrare în carte.

Eli Gîlcescu





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nucul în sărbătoare

Ce greu în asemenea vremuri toride fără el. Uneori, mi se pare că-l aud cum respiră în locul meu, fără să știu, și vântul printre... Știu că nu vei citi cu milă poemul... Cu greu a prins viață. Citește-l, te rog. Poate că-l vei ține de mână câteva clipe, răsfățându-l cu o atingere tandră și un zâmbet. Mulțumesc. C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: În locul meu  Publicat pe 4 august 2025 de Liviu Antonesei Nucul n-a mai așteptat ploaia de vară – cum o făcea de obicei, cu frunzele întinse ca niște palme îndreptate spre cer, ca și cum ar fi vrut să ne țină pe toți acolo, strâns, într-o sărbătoare care nu se mai sfârșea – împotriva îndoielii, n-avea cum să fie liniștit, nici cu toamna care venea prea devreme, nici cu furiile care mușcau din rădăcini în timp ce aduna tot cântecul frunzelor – mereu același, mai cu suflet decât sufletul meu, mai de vară decât vara însăși. strălucea, uneori, în tăcere, de-a lungul timpului, printre ierburi. îl simt și acum, ...
Citiți mai multe