Ani de minune

doi puieți — un cireș și un nuc. vântul e de iarnă, încă nu știe că ei știu să aștepte. se cuibăresc în casă, nu ca să fugă de frig, ci ca să-și țină rădăcinile la cald. Dar când vor ridica glasul …va fi fără strigăt. va fi acel sunet pe care îl fac pomii când cresc: o mișcare abia sesizată în aer. cireșul — lumină, nucul — adâncime. glasul lor nu va cere loc, îl va face. Eli Gîlcescu 18 feb. 2026  

Deși se apropiase sorocul, nu dădeai niciun semn. Spre seară, câteva apăsări firave au stăruit până aproape de miezul nopții, când apa s-a rupt. Nașterea ta a fost în mare grabă. Fără dureri. Ca și cum s-ar fi ascuns într-un suspin, să nu te lovească durerea adevărată. Mi te-au scos din circuitul matern fără să te ating. O bucurie confiscată. Însăși tăcerea nu mai era a mea. Dar ai crescut și ai ales să stai departe de lumea fricii. Eli Gîlcescu 10 feb. 2026

mirosul ușor prăfuit al cărților, foșnetul filelor care n-au fost răsfoite de mult, lumina care cade altfel pe titlurile cunoscute. peste pagini vechi pe un drum știut doar de ea   o simt când vine din  penumbră , mă las dusă de ea acolo unde scrisul meu se naște greu   dar odată născut – de neuitat e acel zid invizibil dintre „cine scrie” și „cine vede cu adevărat” –   acea lumină mică, de păstrat pentru iernile tăcute cheamă, răscolește sufletul. Eli Gîlcescu 11 febr. 2026

V iața începe fără să ceară  și continuă fără să-și ceară scuze. (Lira) Nu te-am ținut. Te-ai dus singur. Și pentru prima dată n-a fost grabă. (E. G.) Eli Gîlcescu în dialog cu Lira

Ar fi vrut să fie o culme mereu, mai aproape de pădurea lui (chiar dacă nu-i mai aparține). foșnetul somnoros – țărână pietrificată dincolo de zare.   Să uite ce îl încătușase, cenușiu, trist. Eu am obosit de zborul lui Și nu mă satur așteptându-l. Eli Gîlcescu 10. o2. 26

să mă trezești zâmbind ca într-o mirare să-mi spui nimicuri nu-ți pot spune când vor înflori ghioceii sub zăpadă when the season changes wake me with a smile as if in wonder to tell me little nothings I cannot say when snowdrops will bloom under the snow când se schimbă anotimpul cum ai uitat de mine nu știu. acum e prea târziu pentru o minune. sau poate înspre seară, când vor înflori ghioceii sub zăpadă.   How Wonderful It Would Be when the season changes wake me with a smile as if in wonder to tell me little nothings how you forgot me I cannot say I don’t know. now it’s too late for a miracle. or maybe toward evening, when snowdrops will bloom under the snow Eli Gîlcescu

ai mei sunt înainte se caută, tatonează când spre mare, când înspre ei sunt ca doi străjeri exact la hotar Poseidon și Atena împreună Eli Gîlcescu