Postări

Se afișează postări din iulie, 2026

Revelații, înainte de a-mi fi luate

Mulți ani au trecut. O viață de om. O viață de dascăl. Am supraviețuit. Și amintirile au supraviețuit. Unele pier, altele se strecoară din sertare uitate sau de pe Facebook. Când vin de la prieteni vechi, au alt miros. Nostalgic. De dor. O urare specială, presărată cu amintiri, m-a readus acolo – unde credeam că le-am lăsat. Clase cu calorifere improvizate, lampa cu gaz care ardea în mijlocul camerei, frig alături de copii. Ne întărea. Ne unea. Crăciunul era și Crăciunul tău. Alții voiau mașini, case, copii. Tu, doar ziua de mâine. Am învârtit ani în jurul tău, curioasă, atentă la fiecare gest, la statutul fragil pe care „îngăduința” ți-l oferea. Puține întâmplări m-au marcat. Puțini oameni. Dar mi s-a întipărit fiecare urare: „Pentru mine ești cea mai dragă prietenă.” Eli Gîlcescu

Cutia cu nisip

Fiecare casă are o cruce departe de lume   cu totul   dincolo de gard și florile și lada de moarte înăuntrul casei și spitalul și veghea... o cămașă pregătită   și cutia cu nisip dincolo de gard între flori tăcerile  nicidecum pe datorie   Eli Gîlcescu 15 iul. 26

Drumul spre lumină

Ți-am promis că mă întorc să-ți citesc din CIULINUL.   Dacă dimineața mai avea răbdare și toate nu s-ar fi risipit cu vremea... Răceală, repulsie – seisme ale morții. Fără ecouri.   Din urât. Din uscăciunea sufletului – o lipsă de simțire, o graniță dintre o lume și alta.   O lume care speră în obolul celorlalți. Viață și stingere. Iertare și somn. Pe datorie.     Eli Gîlcescu 14 iul. 26