Revelații, înainte de a-mi fi luate

Mulți ani au trecut.
O viață de om.
O viață de dascăl.

Am supraviețuit.
Și amintirile au supraviețuit.

Unele pier,
altele se strecoară din sertare uitate
sau de pe Facebook.

Când vin de la prieteni vechi,
au alt miros.
Nostalgic. De dor.

O urare specială,
presărată cu amintiri,
m-a readus acolo –
unde credeam că le-am lăsat.

Clase cu calorifere improvizate,
lampa cu gaz care ardea în mijlocul camerei,
frig alături de copii.
Ne întărea.
Ne unea.

Crăciunul era și Crăciunul tău.
Alții voiau mașini, case, copii.
Tu, doar ziua de mâine.

Am învârtit ani în jurul tău,
curioasă, atentă la fiecare gest,
la statutul fragil pe care „îngăduința” ți-l oferea.

Puține întâmplări m-au marcat.
Puțini oameni.

Dar mi s-a întipărit fiecare urare:
„Pentru mine ești cea mai dragă prietenă.”

Eli Gîlcescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O duminică cu ea

Concertul