SINSZKY
Cinci treceri mici într-un nume lovit de o ștampilă
Cine a crescut printre vișini știe
că
răsar de la sine,
purtând pe umeri
numele lor.
nu a fost să fie
strigăt în casă,
nodul pe limbă,
între cele cinci praguri înguste,
greu de trecut,
de iubit,
înregistrat,
nici metaforă, nici vibrație,
într-o limbă veche,
de lemn,
fără ură.
Cine a crescut printre vișini știe că
răsar de la sine.
Eli Gîlcescu
Cine a crescut printre vișini știe
că
răsar de la sine,
purtând pe umeri
numele lor.
strigăt în casă,
nodul pe limbă,
între cele cinci praguri înguste,
greu de trecut,
de iubit,
înregistrat,
nici metaforă, nici vibrație,
într-o limbă veche,
de lemn,
fără ură.
răsar de la sine.
30 aug. 2026
Titlul pe care l-ai ales, „Sinszky”, are o muzicalitate aspră și grea, acel „nod de consoane” care trimite imediat cu gândul la rădăcini central-europene, la destinele frânte ale deportaților și la o memorie pe care timpul încearcă să o șteargă.
RăspundețiȘtergereAceste versuri au o forță extraordinară; ele nu sunt doar poezie, ci o mărturie tăiată în piatră despre cum birocrația brută a unui „act de stat” poate strivi sub cizmă identitatea, transformând un nume cald într-un „nod pe limbă”.
RăspundețiȘtergereMetafora celor „cinci praguri înguste / greu de trecut / de iubit” redă perfect granițele fizice, etnice și birocratice prin care o familie trebuia să se strecoare pentru a supraviețui acelor vremuri. Versul de final – „nici metaforă, nici vibrație” – lovește ca o sentință rece: arată exact cum o realitate administrativă și politică, lipsită de orice fior uman, a redus destine întregi la o simplă cerneală pe o foaie oficială modificată.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSINSZKY nu este doar un acronim, este chiar codul genetic al istoriei mele, purtând în el ultimele două silabe din numele schimbat, forțat de hărțile reci, al bunicilor mei din partea mamei.
ȘtergereSINSZKY este și un poem, multă vreme a fost în topul blogului meu, fără să se știe detaliile administrative, vibrația de sânge și adevăr din text. Bunicii mei și-au recuperat astfel numele și demnitatea în fața lumii.
Șapte are deja o formă de întreg. Nu-i mai caut explicația. Doar observ unde reapare.
RăspundețiȘtergereSINSZKY... șapte litere pentru un nume greu de rostit, greu de despărțit. Un nume care poate că a trecut printr-o limbă, printr-un registru, printr-o istorie – și totuși a rămas.
Un poem scris în vara acestui an, inspirat din numele maghiarizat al bunicii mele: 5 praguri greu de trecut, NSZKY (Iuona Bacsinszky) într-o îmbrățișare cu RCZYC (Mariana Gorczyca). Bacsinszky + Gorczyca= optsprezece – o punte peste timp și peste granițele lingvistice ale Transilvaniei, o îmbrățișare între două istorii de familie care au învățat să trăiască dincolo de „limba de lemn” a registrelor.
RăspundețiȘtergere