Dar noi?

Noi, cei care încă scriem
fără să știm dacă ne așteaptă vreo ceremonie.
 
Noi, care punem câte o carte pe masă,
câte un poem într-un loc,
câte o frază într-o duminică.
 
Mai atenți la cuvânt,
la tăcerea dintre cuvinte,
 
la ce nu mai trebuie spus,
la ascuțimi.
 
Iar noi, înaintea ușilor care ni se deschid.
Unele nu au ceremonie –
 
uneori, 
doar șapte litere pe un titlu,
un nume găsit într-un registru,
un borcan etichetat într-o duminică.
 
Și totuși, se deschid.
 
Eli Gîlcescu
5 oct. 2026

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O duminică cu ea

Concertul