Serenada (Ständchen)

„Totul îți este dedicat ție”
 
O noapte-ntreagă, chipul,
lăsând pe pleoape lacrimi și mirare,
ca un ecou,
golul dintre noi.

Un vis din nou –
magie scurtă,
un zâmbet fără nemurire
aceeași vrajă,
o mână de scrisori,
o rugăciune-n șoaptă.
Oare-mi va fi îngăduit?
 
La înălțime,
pe margini de cuvânt,
să strig spre cer.
 
O lume întreagă
nici „du-te mai încolo” n-a rostit,
nici brațele nu le-a deschis.

O liniște de plumb –
neclintire
și ochi înlăcrimați,
acorduri vechi,
oameni de umbre
un colț de cer
irezistibil.
 
Rămân cu-atât.
 
Eli Gîlcescu
1 oct. 2026
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O duminică cu ea

Concertul